Algele marine (lat.algae = iarbă de mare) rămân deocamdată undeva la ”periferia” alimentației noastre, în ciuda admirației crescânde pentru bucătăria de inspirație japoneză, cu salate de alge și alte ierburi asiatice. Cu toate acestea, conform unor specialiști în nutriție, aceste alge s-ar putea dovedi a fi o soluție pentru a atenua carențele din alimentația noastră actuală și pentru a hrăni populațiile viitoare.
Să plonjăm puțin în lumea fabuloasă a algelor!
Algele marine au apărut pe pământ acum circa 1,7 miliarde de ani, iar micro-algele sau cianobacteriile, acum 3,7 miliarde de ani.
Corpul lor (tal*) e dotat cu un picior (crampon), dar fără rădăcină, cu un stip* (echivalentul tulpinii la plante) și un organ vegetal sau lamă cu rol de frunză (similar frunzelor plantelor terestre). Ca plante, dar de origine marină, ele sunt capabile de fotosinteză, asemenea omoloagelor terestre, grație cloroplastelor.
În Orient, algele fac parte de foarte multă vreme din alimentația cotidiană. Beneficiile lor pentru sănătate sunt cunoscute în medicina tradițională chineză de vreo 4000 de ani, în tratarea tulburărilor reumatismale, respiratorii, tiroidiene etc
În Franța, algele au fost inițial utilizate în agricultură, ca îngrășăminte (arse, cenușa lor servea pentru fertilizarea solurilor), pentru fabricarea sodei, precum și ca gelifianți* (alginați) în industriile agro-alimentară și cosmetică. De asemenea, la nivel industrial, din ele s-a extras iod și siliciu pentru fabricarea sticlei. Curentul vegetarian și cel macrobiotic din anii 60 / 70 au contribuit la introducerea algelor în alimentație.
În fine, în fitoterapie,este recunoscută importanța varecului* (macroalgelor) pentru combaterea durerilor articulare, pentru tratarea problemelor dermatologice (îndeosebi a psoriazisului), celulitei, surplusului de greutate, constipației.
Algele marine sunt clasificate în 3 mari familii, în funcție de culoarea datorată pigmenților lor : brune, roșii și verzi. Sunt inventariate,de asemenea, și microalgele,ca spirulina, chlorella, afa.
Algele sunt concentrate de vitamine A, B, C, D, E, de minerale și de oligo-elemente: iod, calciu, fier, sodiu, magneziu, fosfor, potasiu. Aceste minerale reprezintă circa 20% din greutatea lor uscată. Calciul este foarte prezent în unele alge (kombu, arame, wakame, hiziki, dulse), ceea ce face din ele o alternativă interesantă pentru persoanele care nu pot sau nu doresc să consume produse lactate. În plus, fiind alcalinizante, ele contribuie la sănătatea articulară, protejând oasele de consecințele dăunătoare ale unui exces de acizi în organism.
Se consideră că un consum zilnic de 100 g de alge marine ar acoperi necesarul nostru în vitamine.
Subliniem faptul că ele conțin, în mod special, cantități însemnate de vitamina B12, absentă în plantele terestre (consumată în mod deosebit de către vegetarieni pentru prevenirea anemiei, această vitamină favorizează sinteza de hemoglobină)..Pentru persoanele care nu consumă produse de origine animală, algele prezintă, de asemenea, interes pentru conținutul lor în proteine, variind de la 6 la 70% în funcție de specii. Deoarece compoziția lor în acizi aminați se apropie de cea a ouălor și a laptelui, ele reprezintă surse calitative de proteine care nu ar trebui neglijate. Dar pentru a le digera corect și a beneficia pe deplin de calitățile lor, acestea trebuie incluse în alimentație în mod progresiv. Algele marine sunt, în mod natural, sărace în lipide (numai 1 – 3%), conțănând însă acizi grași Omega 3. Dacă peștii ”grași” sunt surse bune de Omega 3, aceasta se datorează faptului că ei se hrănesc cu alge! De asemenea. algele conțin foarte puțin glucide, fiind, în schimb, bogate în fibre, de unde un efect natural de ”alungă foamea”, o detoxifiere a mediului intestinal, o acțiune prebiotică (favorizând dezvoltarea bacteriilor bune intestinale) și o acțiune benefică asupra tranzitului intestinal..
TAL, taluri, s. n. Organ vegetativ nediferențiat (sau slab diferențiat) al plantelor inferioare (alge, ciuperci, licheni și mușchi).Corp vegetativ, lipsit de vase conducătoare, monocelular (la bacterii și unele alge), pluricelular (la ciuperci și alge) sau diferențiat în organe compatibile cu cele ale plantelor superioare.
STIP – Trunchiul talului la alge.
GELIFIANT – În gastronomie, aditiv alimentar utilizat pentru a da unui preparat culinar consistență de jeleu.
VAREC – Numele unor alge brune marine azvârlite de valuri pe țărm, care servesc ca îngrășământ pentru pământurile nisipoase, ca materie primă pentru fabricarea sodei, iodului etc.