Principiile reflexologiei
Reflexologia plantară este o tehnică de masaj a boltei plantare, tehnică bazată pe principiul meridianelor interne, utilizat în medicina chineză încă de-acum 5000 de ani. Cea mai veche reprezentare a unei şedinţe de reflexologie apare pe un papirus egiptean antic pe care se pot observa nişte oameni masându-şi picioarele (fig.1). Unele tratate de medicină indiană şi reprezentări ale picioarelor lui Buddha reiau rolul central al boltei plantare în tratarea dezechilibrelor organice şi mijloacele corespunzătoare de tratament (fig. 2 şi 3).
Medicina tradiţională chineză consideră că trupul este străbătut de 12 meridiane care leagă principalele organe prin care circulă fluxurile de energie, asigurând sănătatea şi echilibrul organismului. Prin reflexologie, se poate interveni asupra circulaţiei acestei energii vitale, la nivelul unor puncte precise numite puncte reflexe. Acestea trebuie masate, apăsate, ciupite pentru a restabili echilibrul organelor respective.
Mai mult chiar, sistemul nervos şi pielea sunt în strânsă legătură. Reflexologia plantară face astfel parte din masajele reflexe care pot acţiona asupra metabolismului. Piciorul este o zonă privilegiată unde ajung meridianele corpului: în raport cu celelalte părţi ale corpului, cu ale sale 72000 terminaţii nervoase, el ocupă, împreună cu mâna, spaţiul cel mai important din cortex. Bolta plantară conţine o proiecţie a întregului organism prin prezenţa pe ea a punctelor reflexogene legate de principalele organe.
Toate funcţiile fiziologice, cum sunt cele îndeplinite de sistemele respirator, digestiv, hormonal, circulator, nervos, limfatic, senzorial, articular şi urinar au o dispunere precisă pe talpa piciorului. Observarea şi, în mod special, manipularea acestor zone reflexe ne furnizează informaţii privind starea fiziologică sau patologică a acestor funcţii.
Acționarea asupra picioarelor poate evidenţia zone dureroase la care pacientul reacţionează. În funcţie de localizarea acestor zone reflexe, ele indică un sistem precis şi dezvăluie o disfuncţionare mai mult sau mai puţin profundă. Zona dureroasă precizează un sistem slăbit sau iritat în momentul tratamentului. Practicianul trebuie însă să distingă o oboseală de moment şi o presiune dureroasă consecutivă unei patologii cronice. Un dialog cu persoana masată se dovedeşte necesar pentru a afla cu exactitate originea durerii.
Acționarea asupra picioarelor serveşte atât la testarea zonelor reflexe dureroase, cât şi la tratarea lor.
Stimularea dinamică şi ritmică exercitată asupra zonelor plantare provoacă un efect terapeutic. Ea generează o relaxare profundă şi revitalizantă, mobilizează cristalele (identificate drept depozite de toxine) şi intensifică circulaţia sanguină şi nervoasă. Zonele reflexe astfel decongestionate vor permite organelor corespunzătoare să-şi refacă irigarea şi activitatea.
Un mijloc natural de prevenire a unor patologii
Reflexologia poate interveni eficient în cazul patologiilor evidenţiind un dezechilibru, cum ar fi migrene, insomnie, dureri de spate, artrită, sinuzită cronică, cicluri menstruale dureroase, balonări, senzaţie de greutate în picioare.
Nu se susţine că prin reflexologie putem înlocui medicina alopată pentru a trata cancerul, leucemia, sida, hepatita B sau bolile virale grave, dar constituie un mijloc natural de prevenire şi de generare a unei stări de confort fizic şi psihic în cazul patologiilor fiziologice sau organice uşoare. Acţiunea sa de destindere care provoacă pacientului o relaxare profundă constituie un complement terapeutic apreciabil, fie chiar şi pentru tratarea stărilor de anxietate trecătoare.
Principiul proiecţiei
O şedinţă de reflexologie, care poate dura între o jumătate de oră şi o oră, va trata toate zonele reflexe ale boltei plantare, garantând pacientului o destindere maximă.
Dacă privim cu atenţie piciorul când persoana masată stă întinsă, putem vedea cum curbura plantară urmează perfect curbura coloanei vertebrale. Regiunile cervicală, dorsală, lombară şi sacrală corespund zonelor reflexe dispuse etajat pe talpă şi pe marginea exterioară a labei piciorului.
Ambele picioare formează o unitate, trebuind să se ţină seama de partea de deasupra şi de dedesubtul labei picioarelor.
Organele centrale sunt proiectate pe ambele picioare, iar cele periferice îşi găsesc zona corespunzătoare pe piciorul stâng, pentru partea stângă a corpului, şi pe cel drept, pentru partea dreaptă a corpului. Se numără circa 92 de puncte reflexe pe laba picioarelor, corespunzând celor 10 zone plantare principale: zonele nervoase, limfatice, digestive, motoare, endocrine, circulatorii, genitale, optice, respiratorii şi auditive. Prin urmare, pe o hartă a piciorului se pot deosebi următoarele zone principale :
- Coloana vertebrală se sprijină pe partea medială a picioarelor.
- Craniul, sistemul nervos şi senzorial sunt localizate în degetele picioarelor.
- Cutia toracică, plămânii şi inima se situează la nivelul metatarsurilor.
- Abdomenul, intestinele şi rinichii se situează la nivelul tarsului.
- Bazinul şi organele genitale, la nivelul gleznelor.
Tot conform principiului proiecţiei, încălecarea anumitor zone corespunde suprapunerii anatomice a organelor.
În timpul masajului, presiunea şi observarea boltei plantare, a degetelor picioarelor, a călcâiului permit o cunoaştere sensibilă a stării sistemului digestiv şi a staticii corporale.
Degetele contractate, strânse, bolta plantară aplatizată sau gleznele umflate furnizează informaţii privind părţile sau organele corespunzătoare. Prin palpare, se va simţi cu mare atenţie starea ţesuturilor şi a epidermei. O senzaţie de granulozitate, de umezeală sau de uscăciune indică un dezechilibru organic care va necesita tratamentul, localizând punctele dureroase.
Masajul reflexologic
Masajul reflexologic este efectuat, utilizând buricul degetului mare pentru a exercita cu el o presiune suficient de puternică, însoţită de o mişcare de rotaţie şi de vibraţie, în timp ce cu cealaltă mână este susţinut piciorul. Masorul va cere pacientului să-i semnaleze punctele cele mai dureroase. Încă de la primele şedinţe, trebuie evitată durerea intensă pe care o poate provoca o crispare musculară, căutând presiunea adecvată care dă senzaţia că punctul este bine stimulat.
În cazul celor mai dureroase puncte, fiecare punct este masat timp de 30 – 50 de secunde. Când se face simţită o senzaţie de durere, i se poate cere persoanei tratate să expire profund. Se poate masa un picior, apoi celălalt, fie masând câteva puncte ale unuia, trecând apoi la celălalt şi revenind la primul.
O şedinţă de reflexologie poate dura între treizeci şi cincizeci de minute, ajungând chiar la o oră, dacă se urmăreşte obţinerea unui efect de destindere totală. După un masaj reflexologic, se recomandă ca pacientul să stea lungit şi să se odihnească o clipă. Adesea şedinţa poate fi urmată de o siestă. Activităţile vor fi reluate progresiv şi se va bea apă pentru a elimina toxinele pe care drenarea limfatică le-a putut pune în circulaţie în organism.
După câteva şedinţe de reflexologie, piciorul va prezenta mai puţine zone dureroase la presiune, iar persoana masată va simţi o stare de confort fizic şi psihic şi o vitalitate în creştere.
Reflexologia şi medicina chineză
La nivelul principiilor sale fundamentale, reflexologia provine din CHI-KUNG (JI-GONG), care este atât o artă marţială, cât şi o tehnică medicală, considerând că sănătatea constă dintr-un echilibru între elementele yin şi yang prezente în orice fenomen.
Yin reprezintă, în medicină, substanţa şi materia. Yang reprezintă mişcarea şi funcţia. Prin urmare, anatomia este aspectul yin, dat fiind că ea constituie studiul structurii şi formei organismelor în ansamblul lor şi al diferitelor părţi componente ale acestora. Fiziologia reprezintă aspectul yang al corpului, studiind funcţionarea şi metabolismul organismului. O personalitate de tip yin va avea tendinţa spre timiditate şi introvertire, în vreme ce o personalitate yang va fi mai optimistă şi mai întreprinzătoare.
Cele două tendinţe coexistă însă întotdeauna, mai mult sau mai puţin armonios, cele două predispoziţii fiind influenţate de modul de viaţă. Alimentaţia, somnul, serviciul, stresul, activitatea fizică pot favoriza aspectul yin sau yang, modificând, prin urmare, echilibrul general al organelor.
Exercitând o presiune asupra zonei reflexe a organului asociat funcţiei sau meridianului palpat, reflexologul poate restabili armonia dintre energiile yin şi yang, armonie denumită CH’I (Ki). Restabilind echilibrul în elementul atribuit zonei reflexe, se activează, de exemplu, aspetul fluid al meridianului dureros. O bună cunoaştere a acestor meridiane în artele marţiale, cum ar fi în Kung-fu sau Ji-Gong, permite să se stabilească o hartă anatomică a punctelor vitale asupra cărora se poate interveni pentru îngrijire sau tratament.